Daniel 4:34-36

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

³⁴ După trecerea^(A) vremii sorocite, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer şi mi-a venit iarăşi mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Preaînalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte^(B) veşnic, Acela a cărui stăpânire^(C) este veşnică şi a cărui împărăţie dăinuie din neam în neam. ³⁵ Toţi^(D) locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea^(E) cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului şi nimeni^(F) nu poate să stea împotriva mâinii Lui, nici să-I zică: ‘Ce^(G) faci?’ ³⁶ În vremea aceea, mi-a venit mintea înapoi; slava^(H) împărăţiei mele, măreţia şi strălucirea mea mi s-au dat înapoi; sfetnicii şi mai-marii mei din nou m-au căutat; am fost pus iarăşi peste împărăţia mea şi puterea mea a crescut^(I).